Recunosc, nu sunt cine stie ce mare expert in mecanica si nici nu imi plac masinile in mod deosebit. La drept vorbind, in afara de biciclete nu ma pasioneaza nimic din lumea mecanizata a transportului.

Cu toate acestea, am o masina, acesta fiind cel mai simplu mod de a ajunge rapid la serviciu si, practic, pe oriunde trebuie sa ajung, asa ca am mereu nevoie de ea. La un moment, acum vreo 3, patru luni am vizitat din intamplare o expozitie auto care m-a lasat placut impresionat si care m-a pus pe ganduri. Vazusem cateva masini care aratau de-a dreptul dumnezeieste – pur si simplu straluceau atat la exterior cat si in interior. Auzind in stanga si in dreapta cuvinte de admiratie la adresa lor m-am gandit ca mi-ar face placere sa aud si despre masina mea aceleasi lucruri, in ciuda faptului ca eu nu ma dau in vant dupa masini – ca orice proprietar, trebuia sa fiu mandru de proprietatea mea. Intorcandu-ma in parcare si urcand in masina mea, prafuita si cu ceva urme de rugina pe ici pe colo, am realizat ca fie o schimb, fie o fac sa straluceasca intocmai ca cele de la expozitie, pentru ca asa simteam ca nu mai puteam sa continui. Nu sunt un barbat mandru, insa imi place sa ma mandresc cu ce am, iar in cazul de fata nu prea aveam cu ce. Partea proasta era ca nu aveam un buget de cheltuieli neprevazute chiar atat de mare, asa ca achizitionarea unei masini noi iesea din discutie.

In urmatoarele saptamani m-am tot documentat, am intrebat incolo si incoace despre reparatiile masinilor si despre vopsirea lor. Pana la urma am gasit un atelier care a reusit sa repare urmele de rugina – nu ma intrebati cum anume pentru ca nu prea am inteles.

Ce am inteles, totusi, a fost procedeul de vopsire. Domnii de la vopsitoria electrostatica au fost destul de amabili sa imi explice in mare, ce se intampla cu masina mea. Astfel am aflat ca masina mea – dupa ce in prealabil o lasasem in atelier pentru cateva zile a fost descompusa in piesele din caroserie. Acestea au fost sablate cu un nisip foarte fin – pentru cei dintre noi care nu cunoastem acest termen inseamna de fapt, o slefuire fina a suprafetei ce urmeaza a fi vopsita.

Dupa aceasta sablare, au folosit tehnica electrostatica pentru a vopsi componentele. Adica au folosit o vopsea sub forma de praf si pentru a fixa vopseaua, au bagat intr-un cuptoru urias toate componentele proaspat vopsite. Acest procedeu s-a repetat de cateva ori si la sfarsit masina mea a iesit ca de pe portile fabricii. Cand mi-au dat cheile de la masina ma gandeam ca au gresit masina, insa imediat mi-am multumit in gand ca am ales o nuanta frumoasa de visinui, pentru ca se potrivea de minune cu tapiseria din interior. Parca aveam masina noua. Cei de la Matei Urbanism SRL sunt responsabili de aceasta schimbare. Am impresia ca incep sa-mi placa masinile.