Putine mancaruri sunt astazi mai faimoase si apreciate in intreaga lume decat pizza. Considerata in prezent mai degraba un tip de fast food din cauza popularizarii ei in Statele Unite si asocierii ei cu o dieta mai putin sanatoasa, pizza traditionala este, in Italia, o mancare autentica.
Italienii au reguli stricte privind pregatirea ei si tin mult la istoria acestui preparat tentant. Sa vedem, deci, care este povestea lui. Pizza asa cum o stim noi astazi a aparut dupa secolul al XVI-lea, dar cuvantul in sine este mult mai vechi:el apare pentru prima data intr-un document in anul 997, apoi in alte documente medievale din Italia centrala si de sud. Precursorul pizzei a fost, probabil, focaccia, o alta specialitate italiana sub forma unei paini turtite pe care romanii antici o numeau panis focacius. Aceasta paine era servita traditional cu diverse topping-uri, de regula condimente si plante aromatice, pentru a-i imbunatati gustul. O paine asemanatoare, denumita plakous, se servea si in Grecia antica, cu ierburi, ceapa sau usturoi, dar si in zone foarte indepartate precum India.
Focaccia s-a transformat in pizza in secolul al XVI-lea, dupa descoperirea Americii, cand au fost de aduse din Lumea Noua rosiile. Initial, adaugarea rosiilor pe blatul de paine era o practica intalnita mai degraba in zonele sarace din sudul Italiei (mai precis la Napoli, locul de nastere al pizzei), motiv pentru care aceasta mancare si-a facut cu greu loc in alimentatia cotidiana a italienilor. Cu timpul insa, topping-urile s-au diversificat, iar pe la jumatatea secolului al XIX-lea, Alexandre Dumas, tatal, calatorind in Italia, a scris despre marea diversitate a sortimentelor de pizza.
Cel mai cunoscut si apreciat tip de pizza din Italia este clasica Margherita. Cu privire la originea acestei pizze relativ simple circula o poveste veche:ea ar fi fost creata in 1889 de catre napoletanul Raffaele Esposito. Cu ocazia vizitei cuplului regal la Napoli, el ar fi creat o pizza inspirata de culorile steagului italian – rosu (rosii), alb (mozzarella) si verde (busuioc) – iar reginei Margherita i-ar fi placut atat de mult mancarea incat pizza a primit numele ei.
Unii specialisti in domeniul pizzei (precum cei de la faimoasa pizzerie din Napoli „Da Michele” – una dintre cele mai vechi din oras) considera ca exista doar doua tipuri de pizza autentice:Marinara si Margherita. Cea din urma am vazut deja cum se prepara; Marinara – numita astfel pentru ca era pregatita, in mod traditional, de sotiile marinarilor atunci cand acestia se intorceau acasa – este si mai simpla, blatul fiind acoperit doar cu rosii, oregano, usturoi si ulei de masline.
Pizza s-a raspandit dincolo de granitele orasului sau de bastina spre sfarsitul secolului al XIX-lea, dar a ajuns faimoasa mai tarziu, si asta gratie imigrantilor italieni din Statele Unite. Prima pizzerie din Statele Unite s-a deschis, se pare, in Manhattan, si a fost urmata de alte localuri infiintate de imigranti in toate marile orase americane.
Pizza a inceput sa fie consumata si de americanii care se aventurau in cartierele imigrantilor. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, in epoca turismului de masa, si alte popoare au descoperit deliciile acestei paini italienesti. Pizza s-a raspandit apoi in intreaga lume gratie influentei Statelor Unite:odata cu blugii si muzica rock’n roll, pizza – devenita intre timp un tip de fast food foarte iubit de americani – a devenit si ea faimoasa.
Pizza se serveste in nenumarate variante, cu tot soiul de topping-uri si se gaseste aproape oriunde. Daca doriti sa savurati deliciosul preparat, puteti incerca pizza Cluj, in minunatul oras istoric.